[...]

Chiar daca ma vei prinde sub plasa de otel
N'am sa strig.
Golurile se vor mari de la sine
Destul ca sa'mi scot mana si sa cuprind luna.

Si de vei face ziduri de piatra
Nicicand n'ai sa zidesti inchisoare pentru mine.
Pietrele se vor narui de la sine
De indata ce voi aparea eu.
Daca ma vei exila si ma vei trimite peste un ocean
Intr'o barca gaurita
Am sa desfid oceanul
Si n-am sa pierd nici aceasta batalie marina.

Sau daca ma vei trimite in desertul Saharei
Unde nisipul dusmanos e fierbinte,
Deodata va sufla parfum de iasomie
Ca sa-mi umple serile pustii.

Ai uitat ca intr'una din primele noastre dimineti
Mi'ai pus in mana o sageata care poate ochi sunetul
Si ca tu ai fost cel care m-a invatat
Sa trag la tinta fara gres.

Si azi, daca vrei sa ma umpli de intuneric
De nu'mi mai pot vedea drumul,
Fii sigur c'am sa netezesc cerul
Si am sa umplu lumea de lumina intr'o noapte fara luna.

N-ai decat sa stai cu spatele intors la mine,
Am sa'ti umplu cerul cu un cantec
Tacut ca o raza. Iar tu, mirat, n'ai sa stii
De unde vine revarsarea aceasta de lumina.