Credinta -Stiinta

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie…

-Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
Esti crestin, nu-i asa, fiule?
-Da, dle, spune studentul
-Deci crezi in Dumnezeu?
-Cu siguranta
-Dumnezeu e bun?
-Desigur, Dumnezeu e bun.
-E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
-Da
-Tu esti bun sau rau?
-Biblia spune ca sunt rau.
Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin.
-Uite o problema pentru tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
-Da, dle. As incerca.
-Deci esti bun.
-N-as spune asta.
-Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu…
Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
-El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
Studentul tace.
-Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
-Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
-Pai…, da, spune studentul
-Satana e bun?
Studentul nu ezita la aceasta intrebare “Nu”
-De unde vine Satana?
Studentul ezita.
-De la Dumnezeu.
- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
-Da, dle.
-Raul e peste tot, nu-i asa? Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
-Da.
-Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
Din nou, studentul nu raspunde.
-Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
-Da
-Deci cine le-a creat?
Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
-Da, dle profesor, cred.
Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pentru a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus?
-Nu, dle. Nu L-am vazut.
-Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
-Nu, dle, nu l-am auzit.
-L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
-Nu, dle, ma tem ca nu.
-Si totusi crezi in el?
-Da.
-Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
-Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
-Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. -Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
Studentul ramane tacut pentru o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
-Dle profesor, exista caldura?
-Da
-Si exista frig?
-Da, fiule, exista si frig.
-Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.
Studentul incepe sa explice.
-Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.
Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.
Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
-Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
-Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
-Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
-Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. Gresite?
-Poti explica in ce fel?
-Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
-Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
-Ati observat vreodata evolutia cu proprii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar.
-Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
-Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului?
Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. -Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…
-Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. Acum, dle, exista raul?
Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
La asta, studentul a replicat: -Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina.
Profesorul s-a asezat.

Studentul era Albert Einstein.

Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921

Rece.Gol.Tacut.

O camera goala si rece.

O vioara scartie chinuita undeva in noapte.

Sunt din nou prizoniera aici.

Disting in intuneric zeci de culori care ma orbesc pana se sting spre negru in fata ochilor mei.

Am incercat sa ascult linistea,dar ma copleseste,ma apasa,ma surzeste...

Am incercat sa ignor timpul, dar e mai puternic decat mine,ma innebuneste,ma oboseste amintindu'mi neputinta.

Am incercat sa evit sufletele ce ratacesc,dar aproape le ating,ma trezesc vorbindu'le si asta ma sperie,ma ingrozeste...

Am incercat sa imi stapanesc suflteul,sa ignor tipetele care vor sa iasa,sa nu strig dupa ajutor.Dar sufletul meu plange lasand lacrimi sarate si amare...

Am incercat sa imi ignor existenta,sa nu mai traiesc in negare,sa privesc dincolo de mine,sa fiu indiferenta dar tot plang,tot simt,aud,vad...

Am incercat sa vad dincolo de ziduri dar nu am vazut decat iluzii,solitudine,o fereastra prea mica si departe,complice la drama pe care o traiesc zilnic.

Si eu raman doar un sulfet pustiu si tacut, aruncat si uitat intr'o camera intunecata si rece.



Photo by Strany

Despre destin

Oceanul destinului a atras spre sine mii de corabii; pe unele le'a coplesit cu valuri naprasnice si furtuni,altele si'au gasit odihna pe aceasta intindere nemiloasa,altele doar ratacesc incoace si incolo...
Fiecare calator se urca intr'o corabie si are un fir al vietii, colorat in rosu, albastru sau verde...
Fiecare are o carma-mana ce se intinde deasupra sufletului,binecuvantandu'l sau blestemandu'l,incatusandu'i sau eliberandau'i duhul.
Mana nu este destinul dar destinul este mana.
Vaslind contra curentului,sufletul depune eforturi nemasurabile pentru ca povestirea sa sa fie scrisa pe cerul nemuririi...
Enigma ce largeste sau inchide orizonturi, ce face ca trupul si sufletul sa se zbata in cautarea ei.
Multi gasesc doar tenebre, iar ochii le sunt legati de necunoscut si aceasta nu pentru ca s'au impotrivit destinului, ci pentru ca au sperat sa inteleaga deplin taina eternului.
Credinta in ceva mai puternic, mai frumos si mai inteligent decat orice fiinta umana aduce siguranta sau teama, insa cert este ca mana destinului se intinde induratoare peste noi toti.
Destinul nu favorizeaza sau defavorizeaza, ci cauta sa uneasca totul pentru desavarsire.


Multumesc Claudiei

Una bimba

Sono solo una bimba illusa nel suo mondo...
Un mondo in cui esistono solo i sogni
Che ti portano via dalla realtà
Una realtà in cui non c'è nulla
Un mondo di merda dove nessuno ascolta
Meglio stare zitta
Le mie parole potrebbero far star male
Potrebbero ferire
Se parole taglienti come lame
Le lame di quella lametta che tante volte ho stretto nella mano...
Non esistono neanche le favole
Chè illudono le cose
E le portano a pensare che c'è sempre un lieto fine
Ma non è così
E tutto questo ti lascia tanta,troppa malinconia
Che ti scorre nelle vene...



photo: 1 & 2

Verde

Culoarea mea e verde:X :D

Culoarea ta e verde ceea ce inseamna ca esti o persoana preocupata de aspectele mai profunde ale realitatii punand sub semnul intrebarii status quo-ul, actiunile celor din jur, ba chiar si propriile actiuni. Motorul din spatele actiunilor tale e setea de putere; insa aceasta putere nu este una data de bani sau influenta ci de cunoastere. Esti condusa de setea de cunoastere prin urmare te implici adesea in diferite activitati, pe care le percepi drept provocari pentru a le lasa in momentul in care ajungi sa le stapanesti. In afara de faptul ca acumulezi usor informatii, stii sa le mai si folosesti si sa faci legaturi neobservate de altii.

Verdele te reprezinta deoarece acesta semnifica abundenta si creativitate. Persoanele cu un temperament verde au un simt acut al justitiei, atat cand e vorba despre ei dar si cand vorbim de persoane necunoscute. Aceasta trasatura a lor combinata cu dorinta de cunoastere le confera o aura de intelpciune; te poti baza pe ei sa ia decizia corecta in orice situatie.

In orice domeniu ar lucra, persoanele ' verzi' vor lupta sa le fie recunoscuta competenta. Acestia evita in general domeniile ghidate de reguli stricte deoarece doresc sa isi foloseasca cunostintele in mod creativ. Ei se dovedesc adesea a fi mici inventatori. Talentele lor pot fi observate si cand vine vorba de activitati de organizare privind totul ca un set de sisteme in cautarea eficientizarii. Pe plan afectiv, persoanele cu temperament verde sunt in general atrase de persoanele cu temperament albastru. Cum cele dintai sunt ceva mai reci si mai solitare, persoanele 'albastre' le completeza cu afectiunea lor.



Photo from here

Femeia

Stii ca o femeie e frumoasa si in intunericul unei sali de cinema pentru ca nu rade strident si nu isi urca picioarele pe scaunul din
fata?
Orice barbat i'ar lua urma pasilor doar daca ar simti ca il va refuza rece si politicos pentru ca nu'i place sa fie agatata pe strada.
I'ar placea pentru ca merge hotarat si nu se imbraca mulat, ci in alb si negru ; pentru ca nu e rujata si pudrata ci doar limpede si fragila la vedere.
Daca ar vedea'o in statia de autobuz ar face pana, ca sa se uite cum asteapta rabdatoare.
Poate ca ar parca masina si s'ar plimba cu acelasi autobuz sa vada ce'i place la un barbat: indrazneala, el sau masina?
Daca ar fi deja iubita lui, l'ar induiosa felul in care i'ar spune:" Buna dimineata!" cu buzele, mainile, ochii si pielea toata.
Ar pleca la munca zambind numai daca i'ar face micul dejun si i'ar spune ca il iubeste, din ochii calzi de sub parul ciufulit.
I'ar fi dor de ea daca nu l'ar suna intr'una si nu l'ar intreba nimic cand ar veni tarziu de la munca.
Ar iubi'o pentru ca nu'si barfeste prietenele, pentru ca nu'i uraste prietenii, pentru ca nu tipa la nimeni, pentru ca inchide ochii
cand este sarutata, si mai ales, pentru ca ii stralucesc ochii de cate ori il vede.
I'ar fi nespus de draga cand l'ar adormi mangaindu'lpe spate, cu degetele si cu sarutari fierbinti.
I'ar fi greu sa se uite dupa alte femei cand iubita lui sta picior peste picior cu atata gratie si cand orice rochie simpla pe care o
imbraca trezeste dorinta unui alt barbat de a i'o da jos.
Ar adora'o pentru libertatea de care s'ar bucura impreuna si pentru ca nu i'ar spune niciodata ca este obosita cand vrea sa
faca dragoste cu ea.
El s'ar topi daca le'ar zambi fostelor lui amoruri si nu l'ar intreba nimic dupa aceea.
Ar da orice sa'i auda vocea limpede cand l'ar enerva toti la servici; ar iesi cu ea in fiecare seara daca nu ar auzi'o
plangandu'se ca nu are cu ce sa se imbrace.
Probabil ca nu s'ar plictisi nicicand impreuna daca ar sti sa isi lase spatiu si daca ar sti sa citeasca, sa taca si sa viseze langa el.
Ar fi cea mai draga fiinta din lume pentru el daca ar vedea'o ca'i vine sa planga dupa ce'a fost rau cu ea si ar fi nebun dupa ea
daca nu ar face'o.
Daca ar putea sa vorbeasca de toate si sa inteleaga tot ce isi spun, ar fi femeia langa care a visat sa traiasca.
S'ar certa cu ea fericit ca nu tranteste usi la lipsa argumentelor si nu spune porcarii cand este derutata.
Iar daca s'ar muta impreuna i'ar placea sa il umileasca cu ordinea, care sa nu fie doar in sufletul ei, si la care l'ar imbia,
ci si in dulap, in baie, in bucatarie, in sufragerie, in balcon...
Ar trebui sa poarte lenjerii fine chiar si cu bocanci si sa nu il lase vreodata sa o vada cu bigudiuri in par sau cu castraveti pe ochi.
Ar vrea sa faca tot ce'i trece prin cap si tot ce intuieste la el atunci cand se dezbraca pentru el.
Ar vrea sa munceasca amandoi.
Nu i'ar ucide niciun vis daca realitatea pe care i'ar oferi'o ar fi aceiasi pe care a visat'o dintodeauna.
Daca nu i'ar cere nimic, i'ar da tot ce nici el nu a crezut ca e in stare.
Daca in sufletul ei el ar fi cel mai frumos nu ar pleca niciodata de acolo....
Femeia care ar "pune in pericol" viata (burlacia) unui barbat trebuie sa'i accepte toanele,ciudatenile, simplitatea si sa stie pe de rost ca barbatii si
femeile nu iubesc la fel.
O FEMEIE TREBUIE SA FIE PERFECTA NU IN FRUMUSETE CI IN FEMINITATEA EI DEPLINA!



Thanks to Iuliu:)

Sunt.

Cine sunt eu?
Fiecare ma creaza in felul lui propriu...
Pentru unii din voi sunt doar un copil
Pentru unii poate ca sunt femeie...
Pentru unii sunt amandoua
Pentru unii nu sunt nimic...

Pentru unii sunt ultima speranta
Pentru altii poate acel sentiment numit Dragoste...
Dar nimeni nu are idee cine sunt cu adevarat
Stiti doar ca sunt
Si atat.
Sunt.

Sunt vantul ce'ti imprastie parul
Sunt soarele care te incalzeste
Sunt ploaia ce'ti danseaza pe fata
Sunt o floare ce imprastie parfumul in aer
Sunt aerul de dimineata ce te invaluie...

Sunt inceputul primului tau gand
Si sunt sfarsitul celui din urma
Sunt pentru tine cele mai frumoase momente
Si sunt implinirea ta
Sunt cea care te inspira in lucrurile cele mai iubite care le'ai facut vreodata
Sunt parte din tine
Si vei tanji mereu
Din nou,si din nou...
Sunt.