hârtie milimetrică, o pâlnie de
fantome,vârtej
într-un burlan plin cu ploaie de vară.
Este,cu toată libertatea şi încăpăţânarea ei,
un artefact al acţiunii umane,
în complexitatea ei rebelă,
haosul i se reflectă în circumstanţe terestre,
cu poftele oglindite de lumea flamândă
ca luminile cazinoului
în ochiul coiotului. Veche
ca mireasma dealurilor
de lângă Solano
filigrantă şi sfinţită cu aroma portocalelor roşii
modelată de lumina lunii
fir de tort, sidef, cordită,
formată şi ansamblată, valvă cu valvă, bridă cu bridă,
şi finisată cu focul carnal al prafului interstelar.
Construim inima omenească
şi o incuiem în piept,
sperând că ceea ce am facut ne poate salva.
Campbell McGrath
Poezie ce mi-a plăcut foarte mult de la începutul cărţii "Geografia iubirii" :-)
