As fi vrut sa fim la fel, sa traim acel moment, sa nu facem nimic...
Frumusetea ei, forta mea, suspinele ei, pasii mici si apasati, rugaciunile mele, zambetul ei - sa ne privim si atat.
Muzica mea, cartile ei, intarzierile mele, dupa-amiezele mele singur, plimbarile ei melanconice - si suntem la fel.
Vantul care ii imprastie parul, mainile ei reci, uitarile sale copilaresti, certidunile mele, ochii ei mari - tacerea noastra...
Si as fi vrut sa nu o cunosc, sa o uit, sa nu'mi mai amintesc;
si apoi sa o intalnesc din nou, sa o descopar, sa ma surprinda iar, sa ma faca sa...o iubesc - din nou, si din nou...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu