...

If you want to change the world, start with yourself!







luni, 25 iulie 2011

Fara cuvinte

Am învăţat să scriu despre lucrurile care imi provoacă suferinţă. Le scriu, povestind cu puţine cuvinte, dar lăsând să iasă afară tot chinul lăuntric...bineînţeles că nimeni nu citeşte.

În timp ce scriu, mă concentrez pe acea durere, încerc să o simt bine, reuşind aproape să o ating...

Odată ieşită afară, închid acele pagini şi mă întorc câteodată să le recitesc, simt din nou acea durere dar... de fiecare dată mai puţin...şi apoi şi mai puţin...

Şi până la urmă, am să iau un foarfec şi am să tai acele pagine atat de dureroase odată, dar atât de inutile acum.

sâmbătă, 16 iulie 2011

Despre Fericire

Crescând înveţi...

...că fericirea nu provine din marile lucruri. Nu este ceea ce urmăreşti la douăzeci de ani când ca gladiatorii lupţi cu lumea pentru a obţine victoria.
Fericirea nu este aceea ce cu chin se urmăreşte crezând că dragostea e totul sau nimic. Nu e cea a emoţiilor puternice care explodează în tonuri spectaculoase, nu e cea în care trebuie să escaladezi zgârie-nori, sau făcută doar din provocări pentru a învinge în mod constant.

Crescând, înveţi că fericirea e făcută din lucruri mici dar preţioase...

...şi înveţi că mirosul cafelei de dimineaţă este un mic ritual al fericirii, că sunt de ajuns notele unei melodii, senzaţiile unei cărţi ale cărei culori iţi încălzesc inima, aromele unei mâncări, sau năsucul cald al pisicii sau căţelului tău pentru a simţi un strop de fericire.
...şi înveţi că fericirea e făcută din emoţii ce pornesc din vârful degetelor la picioare, din mici explozii care în surdină iţi fac inima să bată mai tare; că stelele iţi pot atinge sufletul, şi soarele iţi fac ochii să strălucească mai tare.
...Şi înveţi că un câmp plin de floarea soarelui ştie să iţi lumineze chipul, că parfumul primăverii te trezeşte din iarnă, şi că aşezându'te la umbra unui copac să citeşti, te relaxează şi' ţi eliberează gândurile.
...şi înveţi că dragostea e făcută din senzaţii delicate, de mici scântei în stomac, din prezenţe apropiate chiar dacă sunt departe, şi înveţi că timpul se dilata şi acele 5 minute sunt preţioase şi lungi de mai multe ore.
...şi înveţi că e de ajuns să închizi ochii, să'ţi aprinzi simţurile, să citeşti o poezie, să scrii o carte şi să priveţti o fotografie pentru a anula timpul şi distanţa şi să fii împreună cu cei care îi iubeşti.
...şi înveţi să ai în caseta inimii, vise mici dar preţioase şi că darurile cele mai mari sunt acelea care îţi vorbesc despre persoanele pe care le iubeşti.
...şi înveţi că e fericire şi în acea urgenţă de a'ţi aşterne pe hârtie gândurile, că este o picătură amară de fericire chiar şi în melanconie.
...şi înveţi că în ciuda apărărilor tale, în ciuda voinţei tale sau a destinului, în fiecare pescăruş care zboară exista în inimă un mic-mare.

...şi înveţi cât de grandioasă şi frumoasă este simplicitatea.



(Fabio Volo-E crescendo impari)