Picături mi'au pătruns în suflet
Ploaia îmi bate în geam-
Și o simt, o aud, mă cuprinde.
Și'am văzut un copil surâzând,
Jucându'se într'o baltă murdară
Fredona încontinuu acel cânt,
Nepăsându'i de'această lume barbară.
Și'aș mai vrea să fiu și eu copil din nou,
Să dansez și să cânt și să strig în ploaie.
Să'mi răspundă stropii în ecou,
Să mă plimb, să merg în picioarele goale.
Dar plouă cum n'am mai văzut,
Copilul se grăbea să plece
Nu mai cânta acel cânt, era abătut
Ploaia era mult prea rece.
Am rămas doar eu să aștept,
În ploaia cea deasă de gheață
Fiorul e rece, îl simt chiar în piept
Dar mă simt iar plină de viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu