O camera goala si rece.
O vioara scartie chinuita undeva in noapte.
Sunt din nou prizoniera aici.
Disting in intuneric zeci de culori care ma orbesc pana se sting spre negru in fata ochilor mei.
Am incercat sa ascult linistea,dar ma copleseste,ma apasa,ma surzeste...
Am incercat sa ignor timpul, dar e mai puternic decat mine,ma innebuneste,ma oboseste amintindu'mi neputinta.
Am incercat sa evit sufletele ce ratacesc,dar aproape le ating,ma trezesc vorbindu'le si asta ma sperie,ma ingrozeste...
Am incercat sa imi stapanesc suflteul,sa ignor tipetele care vor sa iasa,sa nu strig dupa ajutor.Dar sufletul meu plange lasand lacrimi sarate si amare...
Am incercat sa imi ignor existenta,sa nu mai traiesc in negare,sa privesc dincolo de mine,sa fiu indiferenta dar tot plang,tot simt,aud,vad...
Am incercat sa vad dincolo de ziduri dar nu am vazut decat iluzii,solitudine,o fereastra prea mica si departe,complice la drama pe care o traiesc zilnic.
Si eu raman doar un sulfet pustiu si tacut, aruncat si uitat intr'o camera intunecata si rece.
Photo by Strany
Imi place ce scrie aici pentru ca imi place pur si simplu! :D
RăspundețiȘtergereSpor la scris!
Ma bucur mult ca iti place^_^
RăspundețiȘtergereMultumesc:)