...

If you want to change the world, start with yourself!







luni, 12 decembrie 2011

Paşi în timp

Hai să ne gândim că nu există oameni răi. Să ne convingem de lucrul acesta, de fapt. Dar la ce bun dacă ei există şi ne afectează viaţa într'un fel sau altul?

Fiecare din noi ne îndreptăm paşii pe diferite poteci ale vieţii dar cel mai bine ne simţim protejaţi în coconul nostru de fluture regal. Oamenii ne spun mereu cum să ne trăim viaţa, ce facem bine, ce facem rău; oameni care ating paradoxul superficialităţii şi platitudinii. Nimeni nu ar trebui să ne înveţe cum să ne'o trăim, fiecare din noi trebuie să ne stabilim un univers numai al nostrum, simplu şi colorat. Îl putem colora în verde, albastru, mov sau îl putem lasa alb şi negru. Şi pentru că viaţa e a noastră şi numai a noastră, nu trebuie să permitem altora să ne definească sau să ne judece. Trebuie să fim noi şi atât.

Şi când ne prăbuşim în noi înşine, ne imaginăm că putem zbura suficient de sus ca Cerul să se sprijine de noi. Însă în spatele cerului senin, nu stă tot timpul Paradisul. Trebuie să întelegem că viaţa e desenată cu suişuri şi coborâşuri. Cădem şi ne ridicăm şi cădem din nou tot mai adânc, dar asta doar ca să avem de unde să ne ridicăm, ca să putem deveni mai puternici. Suntem mici în paşii vieţii, suntem înconjuraţi de toţi şi toate, multe străzi se deschid la picioarele noastre, dar tot singuri trebuie să mergem înainte pentru că ceilalţi se află la capătul străzii. De multe ori, în loc să ne mulţumim cu noi înşine, încercăm să fim altcineva decât suntem sau mai mult decât putem fi. Dar până la urmă rămânem tot noi, singuri cu timpul şi viaţa care trece.

În viaţă trebuie să învăţăm să luăm lucrurile aşa cum sunt, să nu ne mai agităm şi să nu ne limităm doar la propria dimensiune spirituală. Altfel, riscăm să suferim mai mult, dar dacă reuşim să ne eliberăm de constângeri vom găsi un plan paralel în care vom putea zâmbi din nou, capabili să privim în trecut indiferenţi.
Şi timpul? Ar trebui să nu îl mai blestemăm de fiecare dată când ceva merge prost. El e acolo indiferent ce facem. Ar trebui să ne trăim viaţa fără să îl privim...
Pentru că mai avem încă atâtea de făcut...să visăm, să mergem cu paşi mai siguri pe drumul vieţii, să creştem, să îmbătrânim, să iubim...


4 comentarii:

  1. "dar tot singuri trebuie să mergem înainte pentru că ceilalţi se află la capătul străzii. " ....asta e greu uneori...ca trebuie sa mergem tot singuri inainte....catre ceilalti....

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e greu dar trebuie sa o facem ca sa putem deveni mai puternici si mai siguri pe noi!;) >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. >:D<M-ai recunoscut si aici, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere