Ploua...

Pustiu.

Liniste.

Vantul poarta frunzele departe...
Asculta....Ploua.
Ploua din norii risipiti
Ploua peste pinii indoiti
peste afinii bogati,
peste salciile batrane
peste flori de ienupar.
Ploua peste noi...
pe mainile noastre
pe hainele lejere.
Ploua in gandurile noastre,
care iti deschid sufletul
spre un vis...
un vis care ti-a dat iluzii ieri
iti da iluzii azi
si...intotdeauna.

Ploua,
peste iarba verde,
cu un zgomot
care se simte in aer
si rade.Sau plange.
Asculta.Raspunde la plans un cantec
un cantec al unei privighetorii...
E ca un vis...
Si pinul are un vis
si afinul alt vis
si salcia un alt vis
vise diverse si stranii...
Si noi...
ratacim prin padure
printre copaci care dau viata
prin ploaia ce cade foarte incet
ca o frunza desprinsa dintr-un copac...

Asculta.

Asculta.Acordul cantecului privighetorii
ce se aude din ce in ce mai incet...
un cantec in surdina
mai surd si mai cu patima
incetineste,se stinge...
Doar o nota
mai tremura,se stinge
reinvie,tremura ...se stinge.
Asculta.Cum adie vantul,mut.
O broasca isi canta cantecul ei
cine stie unde...undeva departe...
Si ploua.

Ploua peste vointa noastra
peste mainile noastre...

Pustiu,
sub hainele lejere,
in gandurile noastre
care ne duc spre vise de neuitat,
vise care ne'au dat iluzii ieri
care ne dau iluzii azi,
intotdeauna...doar iluzii...

Ploua.