...

If you want to change the world, start with yourself!







duminică, 1 martie 2009

Era...eram copii

14 ianuarie 2009 00:33
...soare,cald si frumos…eram toti copii nevinovati si fara griji si ne bucuram de viatza…imparteam totul intre noi ,nu aveam nici un fel de principii,eram doar noi insine si ne iubeam unii pe altii asa cum eram,nu conta ca unu avea bani si celalalt nu sau ca era frumos sau urat,ce conta era sa fim impreuna si sa ne simtim bine unii cu altii…mergeam oriunde,faceam orice…de cate ori parintii ne ziceau sa venim repede acasa sic and ajungeam noi,ei erau departe pe taramul viselor si pana a doua zi uitau sa ne mai certe…
Mergeam ca nebunii noaptea prin cimitir si spuneam povesti de groaza sau mergeam in padure si stateam si numaram stelele sau ne alegeam cate una pt fiecare,si in fiecare seara era alta normal dar sustineam ca e una si aceeasi). Umpleam parcul din centru doar noi si spuneam bancuri pana aproape de ziua si niciodata nu le epuizam si chiar daca le repetam tot ni se pareau amuzante .De sarbatori stateam cate o saptamana si sarbatoream si nu ne plictiseam deloc,tot timpul aveam noi idei…mergeam la picnic in padure pe jos cam 10 km ,si asta era cel mai distractiv pentru noi,si culmea nu oboseam,aveam din ce in ce mai multa energie,si a doua zi o luam de la capat cu totii 8->
Iarna mergeam la derdelus si faceam oameni de zapada din…noi) si faceam si razboi cu zapada cu fortarete si tot tacamu .
In fiecare zi eram dornici sa facem ceva nou,de abia daca aveam timp sa mancam
Nu era invidie intre noi sau gelozie sau chestii din astea, NU ,eram toti prieteni si era frumos si ne gandeam ca va dura…o vesnicie…
Dar …din pacate,NU
Acum totul e patetic,e intuneric si frig,nu vezi nimic,nu simti nimic,nu auzi nimic…fiecare se uita doar in dreptul lui sa ii fie lui bine,acum duce grija zilei de maine,nu mai are timp de prieteni si mai nou nici de parinti sau rude
Nimeni nu mai stie sa se bucure de nimic sau sa faca o bucurie cuiva …sa stea o clipa pe o banca intr-un parc,sa citeasca o carte,sa faca o plimbare pe jos pana acasa,sa admire un peisaj,sa priveasca un copil jucandu-se…
NIMIC!
E un mare gol care nu va mai fi umplut…acum prietenii iti sunt straini si strainii iti sunt prieteni…
Privesti locuri foarte cunoscute tie si nu le mai recunosti,privesti persoane foarte bine cunoscute tie si nu le mai recunosti…totul e schimbat,totul se schimba si nu va mai fi niciodata cum a mai fost…tot ce ne ramane sunt …amintirile…cum ERA atunci…

Un comentariu:

  1. E un mare gol care nu va mai fi umplut…acum prietenii iti sunt straini si strainii iti sunt prieteni…
    Privesti locuri foarte cunoscute tie si nu le mai recunosti,privesti persoane foarte bine cunoscute tie si nu le mai recunosti…totul e schimbat,totul se schimba si nu va mai fi niciodata cum a mai fost…tot ce ne ramane sunt …amintirile…cum ERA atunci…////

    blue_ink- as vrea saaa nu ma gandesc,nu as vrea sa vorbesc, nu pot s cred caci se poate sfarsi in modul acesta si nu pot sa cred caci nu se poate face ceva cand totul depinde doar de noi,cand totul depinde doar de imaginatia noastra si nu de indrazneala noastra asa cum este catalogata de la o anumita varsta...oare acesta este felul in care tot ce era frumos se duce spre sfarsit..? oare acesta este un fel ales in timp in care s spunem adio mementelor noastre care le-am avut si care treb sa le avem si acum pt 2009 si pe viitor..? daca totul depinde de noi at dece, cand in ploaie intram cu gheata intr-o groapa a strazii nu-i putem vedea in sufletele noastre partea plina..acum 2 seri ceva ma facut s sper din nou la ceea ce ar trebui sa fie ca atunci..ceva ce de atunci de mic nu sa schimbat de la locul ei ,nu sa schimbat de la locul ei cum nu sa schimbat dorinta noastra si intotdeauna va lumina ca o adevarata trezorerie.Ea mi-a adus aminte de acele seri cand hoinaream dupa ceasul 10 si aveam lumina in tot drumul meu cu prietenii din jur..acuma ea lumineaza la fel ,insa eu si noi nu suntem acolo sa hoinarim..dc? cand eram mici poate ne gandeam ca at cand ne cheama parintii ca o sa crestem mari si nu o sa fim restrictionati de ei incat s ne para rau ca ne despartim sa plecam la casele noastre..acuma cand parintii nu ne mai cheama dc nu profitam..iar daca nu avem raspuns la aceste intrebari atunci sa spunem caci v-om reface gaura aceia de pe strada..chiar daca va ploua...luna ne asteapta si ne va lumina,acum nu suntem restrictionati,daca ar fi sa dam vina pana acum pe ceva nu cred k este nevoie pt caci nimeni nu are nici o vina si totul va fi ca la inceput doar k din... indrazneala....trebuie sa o luam ca pe o normalitate.

    RăspundețiȘtergere