Scurtă tristeţe...
Pare infinită dar e scurtă.
La fel ca şi viaţa care trece,
încet dar sigur.
Lasă urme de ranchiune,
lamentări mute,
stropi de durere,
lacrimi şi dor,
şoapte în suspine;
şi apoi pleacă.
Şi când nu îmi mai amintesc deloc de ea,
se intoarce;
şi mă găseşte de fiecare dată tot mai schimbată...