Și tu erai la fel ca ei...
Pașii tăi erau mai hotărâți, apăsați și grăbiți.
Părul rebel odată, acum era frumos aranjat,
Te'ai schimbat.
Doar ochii din spatele ochelarilor au rămas aceiași,
O sclipire ascunsă acolo...de copil inocent.
Acel copil pe care l'am cunoscut eu...
Dar nu mai ești la fel,
Ai trecut pe lângă mine ca un necunoscut,
Un copil matur de nerecunoscut.
Iar eu am rămas nemișcată,
Cu respirația tăiată, nu am mai auzit nimic,
Doar ecoul pașilor tăi și...inima mea.
Și acum mă întreb dacă și eu cândva,
Am fost la fel ca ei,
Grăbită și schimbată... M'ai văzut și tu?
Oare și inima ta, s'a oprit cănd m'ai văzut?
Sau am fost doar o amintire apăsătoare?
Ceva uitat și nedorit?...
